afronta
- AFRONTÁ, afrónt, vb. I. Tranz. (Rar) A înfrunta. [Var.: afruntá vb. I] – Din fr. affronter (după înfrunta).
- Ortografie: afrontá/afruntá vb. (sil. -fron- /-frun-), ind. prez. 1 sg. afrónt/afrúnt, 3 sg. și pl. afróntă/afrúntă
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia