absolutoriu
- ABSOLUTÓRIU, -IE, absolutorii, adj. s.n. 1. Adj. Care absolvă, care iartă o vină, un delict, o greșeală. 2. S.n. Certificat de absolvire a unei școli superioare. – Din lat. absolutorius, (2) germ. Absolutorium.
- Ortografie: absolutóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. absolutóriul; pl. absolutórii, art. absolutóriile (sil. -ri-i-)
- Ortografie: absolutóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. absolutórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. absolutórii
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia