Coma

CÓMA, come, s.f. (Fiz.) 1. Aberaţie a sistemelor optice care constă în apariţia unei imagini în formă de cometă. 2. Aberaţie a lentilelor electronice, caracterizată prin apariţia unei estompări spre periferia imaginii. – Din fr. coma.

CÓMĂ¹, come, s.f. Pierdere totală prelungită a cunoştinţei, a sensibilităţii şi motricităţii, asemănătoare cu un somn adânc, provocată de o ruptură a vaselor creierului, de diabet, de uremie sau de alte boli. ♦ (Impr.) Agonie. ◊ (Arg., loc adj. şi adv.) De comă = extraordinar, nemaipomenit. – Din fr. coma.

CÓMĂ², come, s.f. 1. Cel mai mic interval muzical, greu perceptibil pentru auz; semn folosit pentru a indica în muzica instrumentală frazarea, iar în muzica vocală locurile unde se respira. 2. (Germanism, reg.) Virgulă. – Din germ. Komma, fr. comma.

Ca un alt Delfi
Avem şi noi ernanaţii,
Dar n-am aşezat deasupra oracole.
Nu le-am încins, ca alte naţii,
Cu nări de bici şi tentacule.

Ce poveşti ne-ar fi înflorit pe guri
Duhoarea adâncului în comă!
Neutilizate, mândrele crăpături
Şi-au risipit atâta mister şi aromă.

Puteam dibui preotese celebre,
Mai sibiline şi mai oculte.
Numai sâni, şolduri, fără vertebre,
Care pe barbari îndelung să-i insulte.

Ca un alt Delfi, pe-o gură de puţ,
Acoperit frumos cu o scoarţă,
Noi am fi pus, sfinte Prepuţ,
Istoria lumii într-o altă balanţă.

Ne-am mulţumit s-avem cuget curat,
Dispreţuind ghicitul, bolboroseala,
Dar gazele au emanat, au emanat.
Şi ce adânc a lucrat aiureala. (Marin Sorescu)
» mai multe citate despre coma...

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia