vorbitor
- VORBITÓR, -OÁRE, vorbitori, -oare, adj., subst. I. Adj. 1. Care vorbește; care folosește limbajul articulat. ♦ Care vorbește plăcut (și mult); vorbăreț, comunicativ. 2. Evident, edificator, elocvent. II. S.m. și f. 1. Persoană care vorbește, care folosește limbajul articulat. ♦ Persoană care povestește, care discută cu alții. 2. Orator, conferențiar. III. S.n. Cameră specială destinată întrevederilor dintre o persoană aflată într-un internat, într-un cămin etc. și cineva venit din afară. – Vorbi + suf. -tor (III după fr. parloir).
- Sinonime: VORBITÓR adj. v. comunicativ, concludent, convingător, decisiv, edificator, eloc-vent, expansiv, grăitor, hotărâtor, ilus-trativ, pilduitor, prietenos, puternic, serios, sociabil, solid, tare, temeinic, volubil.
- Sinonime: VORBITÓR adj., s. 1. adj. (rar) cuvântăreț, cuvântător. (Ființă oare.) 2. s. (livr.) locutor. (Un ~ care comunică un mesaj.) 3. s. v. conferențiar. 4. adj. v. sonor. 5. s. v. parloar.
- Ortografie: vorbitór adj. m., (persoană) s. m., pl. vorbitóri; f. sg. și pl. vorbitoáre
- Ortografie: vorbitór (cameră) s. n., pl. vorbitoáre
Exemple pentru vorbitor
- Limba este o sumă din care fiecare vorbitor are o parte. (Bernard Dupriez)
» mai multe citate despre vorbitor...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia