vorbire
- VORBÍRE, vorbiri, s.f. 1. Acțiunea de a vorbi și rezultatul ei; folosire a limbii în procesul de comunicare între membrii unei anumite colectivități; vorbit1. ♦ Limbaj. ◊ Vorbire sintetică = vorbire generată de un sintetizator de vorbire. ♦ Fel de a vorbi, mod de a se exprima. 2. Limbă, grai. 3. (Înv.), Cuvânt; mențiune. – V. vorbi.
- Sinonime: VORBÍRE s. 1. v. limbaj. 2. v. vorbă. 3. v. exprimare.
- Sinonime: VORBÍRE s. v. alocuțiune, cuvânt, cuvântare, dialect, discurs, termen, vorbă.
- Antonime: Vorbire – tăcere
- Ortografie: vorbíre s. f., g.-d. art. vorbírii; pl. vorbíri
Exemple pentru vorbire
- Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie.
» mai multe citate despre vorbire...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia