stivui
- STIVUÍ, stivuiésc, vb. IV. Tranz. A aranja în stive obiecte de același fel, a face stive; a stiva. – Stivă + suf. -ui.
- Sinonime: STIVUÍ vb. (rar) a stiva. (A ~ lăzile.)
- Ortografie: stivuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stivuiésc, imperf. 3 sg. stivuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. stivuiáscă
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia