rectificare
- RECTIFICÁRE, rectificări, s.f. Acțiunea de a rectifica și rezultatul ei; îndreptare, corijare. ♦ (Concr.) Notă (într-un ziar) prin care se rectifică (1) ceva. – V. rectifica.
- Sinonime: RECTIFICÁRE s. 1. v. corectare. 2. corectare, corijare, îmbunătățire, îndreptare, remediere, retuș, retușare, (fig.) reparare. (~ dicțiunii cuiva.) 3. (concr.) corectiv, corectură, îndreptare, (rar) rectificație. (A adus unele ~ări planului inițial.)
- Ortografie: rectificáre s. f., g.-d. art. rectificării; pl. rectificări
Exemple pentru rectificare
- O eroare tipografică s-a strecurat într-o zi într-o publicație social-democratică. În reportajul cu privire la o anumită solemnitate, se putea citi: "Am remarcat, printre cei prezenți, pe Alteța sa, Kornprizul" (în loc de Kronprinz, prințul moștenitor). A doua zi, ziarul a încercat să dea o rectificare; scuzându-se pentru eroarea sa, scria: "firește, am voit să spunem Knorprinz" (de asemenea, în loc de Kronprinz). Vorbim, în aceste cazuri, de un geniu rău care trage sforile greșelilor de tipar, de spiridușul din caseta tipografică, expresii care depășesc semnificația unei simple teorii psihofiziologice a erorilor de tipar. (Sigmund Freud)
» mai multe citate despre rectificare...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia