pustiire
- PUSTIÍRE, pustiiri, s.f. Acțiunea de a (se) pustii și rezultatul ei; distrugere, devastare, nimicire. ♦ (Concr.) Pustiu (I 1). [Pr.: -ti-i-] – V. pustii.
- Sinonime: PUSTIÍRE s. 1. v. distrugere. 2. v. dezastru.
- Sinonime: PUSTIÍRE s. v. deșert, pustietate, pustiu.
- Ortografie: pustiíre s. f., g.-d. art. pustiírii; pl. pustiíri
Exemple pentru pustiire
- De milenii, inițiații propovăduiesc nașterea din spirit și, în mod ciudat, omul uită tot mereu să înțeleagă procrearea divină. Asta nu dovedește o tărie deosebită a spiritului, iar consecințele înțelegerii greșite se manifestă ca degenerare nevrotică, înveninare, îngustime și pustiire. Ușor este de izgonit spiritul, dar din supă lipsește sarea, "sarea pământului". Însă spiritul dovedește tot mereu tărie prin faptul că învățătura esențială a vechilor inițieri este purtată mai departe din generație în generație. Tot mereu există și oameni care au înțeles ce înseamnă că Dumnezeu este tatăl lor. Echilibrul dintre carne și spirit rămâne rezervat acestei sfere. (Carl Gustav Jung)
» mai multe citate despre pustiire...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia