mono
- MONO1- Element de compunere cu sensul de únic', 'singur', ó dată', care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. mono-.
- MONO2 adj. invar. Monofonic. – Din fr., engl. mono.
- Ortografie: móno adj. invar.
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia