blestema
- BLESTEMÁ, bléstem, vb. I. Tranz. A invoca urgia divinității împotriva cuiva. ♦ Intranz. A înjura, a ocărî, a huli.[Prez. ind. acc. și: blestém] – Lat. pop. blastimare (= blasphemare).
- Sinonime: BLESTEMÁ vb. v. excomunica.
- Antonime: A blestema – a binecuvânta
- Ortografie: blestemá vb., ind. prez. 1 bléstem/blestém, 3 sg. și pl. bléstemă/blestémă
Exemple pentru blestema
- Niciodată cel desăvârșit și care a dobândit virtutea nu blestemă soarta. Niciodată el nu primește posomorât întâmplările. (Seneca)
» mai multe citate despre blestema...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia